IEFSCUMP.

Azi am meditat la o chestie.
Sa presupunem ca:
~esti un om mediocru, cu un salariu per familie undeva intre 15-20 mil.
~ai avut marele noroc de a mosteni de undeva un pamant, teren, parcela
~doresti sa vinzi terenul

Partea 1.
Fiind un român care limbeaza dupa cat mai mult, bani sau ce-or fii ei, si in modul in care merg treburile cu cresterea terenului, cu cat astepti mai mult cu atat e mai scump.
Adica pretul terenului pe metru patrat creste in timp. Cel putin teoretic
Asa ca tu astepti cat mai mult ca sa-l poti vinde la un pret enorm.

CONCLUZIA PRIMEI PARTI: VREI SA SE SCUMPEASCĂ PENTRU CA-ŢI CONVINE ŢIE PERSONAL.

Partea 2.
Fiind un român care vrea lucruri multe pe bani putini, te zgarcesti cat poti si nu dai banii pe aiureli. Casă nu-ti cumperi ca-i scumpa, mobila de la bunica e buna si ea, televizorul merge si el cu alt tub catodic (nema LCD) iar Dacia... e buna si ea. (nema REMAT).
Daca cineva-ti scumpeste pita si salamu de zi cu zi, faci urat.
Daca cineva-ti scumpeste apa si abonamentul la net faci urat.
E normal sa te oftici cand se scumpeste ceva pe ce dai bani.

CONCLUZIA PARTII A DOUA: NU VREI SĂ SE SCUMPEASCĂ PENTRU CĂ NU-ŢI AJUNG BANII.

CONCLUZIA FINALĂ: VREI SĂ SE SCUMPEASCĂ DAR NU VREI. (PARADOXAL)